Biserica BUNA VESTIRE din Bruxelles in ziarul LUMINA din 2008-03-06

„Ortodoxiei nimic nu-i lipseşte, decât să fie bine trăită“
Părintele Vasile Palade este întemeietorul comunităţii ortodoxe româneşti din Belgia. Nu mulţi români care locuiesc în Bruxelles te-ar putea lămuri cu ce se ocupă Comisia sau Parlamentul European, dar de părintele Palade ţi-ar putea povesti, cu siguranţă, măcar câteva lucruri. Şi asta pentru că, aşa cum singur atrage atenţia, „a făcut treabă de calitate“ , „Pe care i-am botezat, au crescut mari, sănătoşi şi s-au cununat. Pe care i-am cununat, nu s-au mai despărţit, iar pe care i-am dus, nu s-au mai întors înapoi, dar pe toţi îi pomenesc şi îi port în inimă şi în gând“, spune cu înţeles şi subînţeles, părintele Palade.



Cum este viaţa unui preot ortodox în diaspora?

Mult mai grea decât s-ar crede. Noi ne străduim să fim de folos cum putem, pentru că, de multe ori, suntem priviţi ca ultimul ajutor. Aici, în biserică, se slujeşte cauza naţională mai mult decât într-o ambasadă. De la Biserică se aşteaptă foarte mult de către românii care sunt departe de casă şi încercăm să-i ajutăm să-şi găsească un drum, să-i încurajăm şi să le aducem mângâiere. Îi îndrumăm către un loc de muncă, după măsura posibilităţilor noastre, îi ajutăm să-şi traducă fel de fel de acte, care le sunt necesare, îi punem în legătură cu un notar sau cu un avocat, atunci când au nevoie. Dar, cel mai important lucru pe care ne străduim să îl facem este acela de a-i povăţui pe fraţii noştri români să-şi cunoască ţara şi neamul din sângele căreia se trag, să nu-şi uite datinile şi obiceiurile, să-şi păstreze valorile şi să se dăruiască ţării acesteia adoptive, fără a uita însă de neamul lor.

Ce statut are comunitatea ortodoxă a românilor de aici?

Comunitatea noastră, care se cheamă „Buna Vestire“, are o vechime de 30 de ani şi este recunoscută prin decret regal de statul belgian. În fiecare duminică şi la sărbătorile cele mari, această biserică, în care slujesc de 7 ani, este neîncăpătoare. Îi primim aici, cu mare bucurie, pe românii care muncesc sau trăiesc în Belgia, pe cei care slujesc cauza noastră naţională - şi mă refer la ambasadori şi la ceilalţi membri ai corpului diplomatic - şi, nu în ultimul rând, pe fraţii noştri moldoveni sau pe românii din Ucraina. Această biserică reprezintă o fereastră deschisă a ortodoxiei în inima Europei. Pe lângă membrii comunităţii noastre, patru-cinci sute de turişti ne trec pragul zilnic.

În întreaga Belgie, sunt aproximativ cinci mii de familii de români

Câţi membri numără, astăzi, comunitatea românească din Bruxelles?

Legal, în jur de două mii de familii. Iar, în întreaga Belgie, aproximativ cinci mii. În afară de acestea, mai sunt alte câteva mii, care vin şi se duc. Nu toţi au preocupări religioase, dar fiecare posedă o zestre nativă, mai mult sau mai puţin bogată, care îl atrage spre Dumnezeu. Am avut bucuria să văd, în toţi aceşti ani petrecuţi aici, că Biserica înseamnă foarte mult pentru român. Şi pot spune că interesul pentru valorile ortodoxiei este în creştere şi în Occident. Prin ortodoxie înţelegând creştinismul autentic, adică bătrâneasca, curata şi cinstita noastră lege. Iar credincioşii noştri, prin prezenţa lor în această biserică, oferă un puternic exemplu spiritual locuitorilor de aici. Le arată ce înseamnă botezul, ce înseamnă cununia sau cum trebuie să-şi respecte morţii, deoarece fenomenul desacralizării a pătruns puternic în lumea occidentală. Ortodoxiei nimic nu-i lipseşte, decât să fie bine trăită.

Ce reprezintă religia pentru belgianul de rând?

Aici, religia nu prea mai are consistenţă şi, din acest punct de vedere, nu sunt un bun exemplu. Noi, românii, trebuie să învăţăm de la ei să fim serioşi, să fim punctuali la muncă, să învăţăm modalităţi noi de lucru, pentru a ne uşura traiul de zi cu zi. Iar ei ar trebui să înveţe de la noi cum ne închinăm, cum stăm în biserică, fără să transformăm rugăciunea într-un spectacol. Să înveţe felul cum ne cinstim părinţii, fără să-i uităm prin azile, când nu se mai pot ajuta singuri. Acest lucru nu face cinste unui popor civilizat. În Occident, se vând bisericile şi pe un euro, atunci când rămân fără credincioşi. Iar o biserică fără credincioşi ce mai înseamnă? Un cavou al Dumnezeirii. Ceea ce dă valoare unui lăcaş de cult este tocmai prezenţa omenească. Dar foarte mulţi occidentali îşi caută liniştea sufletească în cabinetele psihologilor. Bine ar fi, însă, dacă ar mearge mai des la un duhovnic. Acolo îi aşteaptă bunul Dumnezeu, care le spune: „Dăruieşte Mie păcatele, necazurile şi suferinţele tale“. Ce psiholog poate lua asupra lui păcatele şi suferinţa ta?

„Am avut bucuria să botez peste o mie de copii români“

Catedrala „Sfânta Ecaterina“ este locul în care se organizează slujbe atât pentru catolici, cât şi pentru ortodocşi.

Faptul că oficiem slujbele într-o biserică catolică arată că relaţiile între noi sunt de bună convieţuire. Pot spune că practicăm un ecumenism al dragostei, pentru că ceea ce ne uneşte este mult mai important decât ceea ce ne separă. În ceea ce priveşte activitatea religioasă, ne-am împărţit programul, în aşa fel încât să nu ne suprapunem unii peste alţii. De 7 ani de când slujesc aici, nu au fost nici un fel de neînţelegeri.

Care este cea mai mare satisfacţie a dumneavoastră, ca îndrumător spiritual al comunităţii ortodoxe a românilor din această ţară?

Faptul că, de când am înfiinţat această comunitate, am avut bucuria să botez peste o mie de copii români. Şi am făcut treabă de calitate. Pe care i-am botezat, au crescut mari, sănătoşi şi s-au cununat. Pe care i-am cununat, nu s-au mai despărţit, iar pe care i-am dus, nu s-au mai întors înapoi.


Bogdan Cronţ